Bucuria e ca un drog...devi dependent de ea si niciodata nu te saturi...dupa ce se termina clipa,disperat,o iei de la capat in incercarea de a o gasi,si poate...o gasesti,dar acest ciclu se repeta iar si iar si tu obosesti...iti dai seama ca pornesti in zadar in cautarea ei pentru ca intr-un final aceea doza mica de bucurie ,de fericire o sa dispara.Incet intunericul isi face simtita prezenta iar tristetea iti rapeste viata tinand-o strans legata in lanturi de esecuri...esti daramat...un pas gresit si nisipul miscator te-a inghitit...in mintea ta se deruleaza toate clipele de fericire si te gandesti ca una dintre acele clipe te poate scoate de aici dar e in zadar pentru ca acele clipe..acum sunt neputincioase.Te gandesti unde ai gresit,ce nu a functionat insa nu iti poti da seama si atunci .in acele clipe grele in care nu mai poti sa vezi nimic. iti intorci privirea spre cer,spre Dumnezeu...si strigi cu disperare sa te ajute,dar dupa cateva momente fara raspuns te dai batut, cu lacrimi in ochi ,iti recunosti greseala si te caiesti,inchizi ochii si astepti deznodamantul...DAR ceva se intampla!Intunericul dispare dintr-o data si o lumina orbitoare patrunde in toate colturile sufletului tau!Mirat te ridici in picioare si in departare observi o usa...alergi spre ea si dupa cateva momente de ezitare tragi de clanta dar nu o apuci sa deschizi caci esti aruncat pe jos de RAURI DE BUCURIE...rauri de bucurie ce iti inunda inima...o bucurie care cu siguranta nu te va mai parasi...o bucurie care te lumineaza...o bucurie vesnica! Dupa cateva minute de extaz,nedumerit,o intrebare iti vine in minte.Ce am facut pentru asta?Fara sa astepti un raspuns continui sa inoti in rauri de bucurie.Dar pe neasteptate o voce asa de cunoscuta iti raspunde:"Cand iti intorci privirile spre El te luminezi de bucurie!!!".
