...In sfarsit ajung acasa,in adevarata mea casa,unde cerul atinge pamantul si un miros atat de dulce dar in acelasi timp atat de proaspat te invaluie.Razele soarelui imi ating delicat pielea in timp ce,uimit, privesc pasarile cerului plutind deasupra unui uscat ce se intinde pana la o mare de un albastru decolorat in care pestii sunt acaparati intr-un dans al fericirii eterne.Padurea ce de obicei era sumbra si intunecoasa ,aici este acaparata de lumina,de o lumina atat de puternica incat poate parunde si in cele mai intunecate colturi si care iti da impresia ca noaptea nu va mai veni niciodata! Nu vreau sa ma mai intorc vreodata in acel loc numit "Pamant",acel loc in care nu iti gasesti menirea,acel loc unde raul se confunda cu binele si unde te scoli dimineata cu gandul la a doua zi . ...Ah...dar o lumina arzatoare se apropie de mine ,ochii mi se mijesc incercand sa vad ce se intampla...lumina incet incet se transorma in ceva mare si alb,am crezut ca sunt singur aici ,mi-e teama.Nu am mai vazut ceva asa de mare si de stralucitor in viata mea!Si totusi,e ciudat,pare a semana cu un inger,dar nu cum mi-am imaginat eu ,un inger mic si prietenos.Ingerul acesta e gigantic!!!Mi-e frica sa ma uit la fata lui de teama sa nu orbesc!...Se apropia destul incat pot sa ii simt respiratia cand incepe sa rosteasca cuvinte intr-o limba pe care nu o cunosc dar totusi o inteleg.Pare a fi ebraica...imi dau seama de asta pentru ca mai stiam si eu cate ceva de la orele de religie sau de istorie...cand "profu" ne traducea undele cuvinte ca "Elohim" sau "Yehova" ...Turatiile inimii s-au intensificat si inima e pregatita sa-mi sara din piept ,o sa incerc sa ma uit la el ...curiozitatea ma framanta,nu pot sa rezist tentatiei de a ii vedea fata,imi dau seama ca fiecare miscare e importanta si trebuie sa fiu foarte prudent.Incep incet ,incet sa imi intorc capul catre el incercand sa imi deschid ochii.Oare fac ce trebuie?Daca o sa orbesc?Dar ce poate sa mi se intample?!Trebuie sa risc!!!Asa ca o sa fac o miscare brusca ca sa mai reduc din emotii:)...
WOW!!!Ce frumos e!!!Nici nu m-am putut gandi vreodata la ceva asa de frumos!!!Frumusetea lui ma face sa stralucesc iar ochii mei nu vor sa focalizeze altceva inafara de minutata lui fata .Acum chiar ca nu mai vreau sa plec de auci niciodata!!!Oare aici e raiul?Cati mai sunt ca el aici?...Sper sa fie multi...Dar stai!!!Daca sunt in rai inseamna ca ...inseamna ca e si Dumnezeu aici:X:X:X...asa ca imi dreg vocea si incep sa vorbesc...
-Buna ,sunt un om ce am venit de pe acel loc numit "Pamant" pe care sincer tu nu ai vrea sa ajungi vreodata,si vreau sa te intreb ceva.:D .Glasul meu tremurand din cauza a mii de emotii a facut ca din tot ce am rostit sa se inteleaga decat "Buna...om...pamant...vreodata...intreb ceva"sau cel putin asa am crezut eu ,acest inger se pare ca a inteles mai mult decat am rostit eu cu glas tare si imi raspunde...
-Stiu cine esti si da acest loc este raiul dar tu nu vei sta prea mult aici!
-Nu!Nu e posibil asa ceva!!!De abia ce am ajuns!Cum sa ma intorc inapoi acolo!Nici macar nu stiu drumul inapoi!Stiu doar ca am adormit,am trecut printr-un tunel si am aterizat aici,in acest loc fascinant si neimaginat vreodata de o minte omeneasca...si de ce sa ma intorc?De ce nu pot sta aici ?Nu inteleg!
-Scopul tau pe pamant nu s-a terminat,ai multe lucruri neterminate acolo si se asteapta multe de la tine ...pregateste-te sa te intorci tinere...dar sa nu uiti ca peste catva timp te vei intoarce aici...insa depinde de tine in ce circumstante...daca ai nevoie de ceva sa nu uiti ca esti un fiu al Domnului si in numele Lui poti cere orice ...succes!!!
In momentul in care glasul lui cristalin a incetat imaginea aceea superba cu marea si padurea si forma perfecta din fata mea s-a indepartat de mine...a aparut din nou acel tunel ...nu voiam sa plec dar trebuia si am inteles asta...tunelul e pe cale sa se sfarseasca si intunericul si-a facut aparitia...Dar apoi am deschis ochii si am vazut fetele parintilor mei ,era o usurare ca am vazut oamenii pe care ii iubesc cel mai mult la reintoarcerea mea pe Terra...se pare ca intrasem in moarte clinica dupa ce facusem soc hipotermic din cauza unei greseli fatale de a merge pe gheata subtire de deasupra unei piscine ...de atunci astept cu nerabdare sa fiu din nou in acel loc superb dar stiu ca am o datorie de facut pe pamant si nu voi pleca de aici pana nu voi termina ce am inceput...
