...Acum 4 ani isi promisese ca nu o sa se mai intoarca niciodand in acel loc dar scrisoarea accea fara expeditor in care scria "Te astept in Padurea Alba" l-a facut sa se razgandeasca si sa se afle din nou pe acel drum darapanat ce duce spre o padure aparent fermecata insa ce pentru el era blestemata.Stomacul lui era agitat,un ghem de emotii,amintirile si groaza ultimei dati cand fusese aici ii revenau ca un val si pentru o clipa se gandi sa se intoarca acasa dar parca o voce il chema spre padurea de care isi dorea sa nu fi auzit vreodata.
Cand intra in padure,imediat observa detaliile,recunoscu copacii ce pareau ca se uita la el asteptand sa faca un pas gresit si intoarse fata catre singurul loc unde ii era teama sa se uite.Dar ceva s-a intamplat!Nu era acolo!Mormantul fiicei lui disparu-se.La cele vazute inima lui exploda ca un torent lasand sa iasa din ea toate sentimentele ascunse in intuneric in ultimii 4 ani .Intr-un final extenuat din cauza drumului si a ce s-a intamplat cazu intr-un somn adanc si dormi...si dormi...
Dupa cateva ore de somn John caci acesta era numele lui se trezi si tresari la cele vazute...Ceva ce nici un om nu isi putea imagina se desfasura acum in fata ochilor lui .Padurea se preschimbase intr-o lume fantastica cu zane la tot pasul,copaci ce se puteau deplasa si puteau vorbi si cum nu puteau sa lipseasca desigur ca erau si faimoasele animale vorbitoare dar cum asta nu ar fi fost de ajuns in fata lui de nicaieri aparu un pitic...un pitic ce anunta venirea unei regine.In acel moment toata suflarea padurii se aduna in jurul lui astepdand cu sufletul la gura aparitia frumoasei si misterioasei regine cand dinspre caleasca in care era transportata regina o voce se auzi:
-Tata,tata,ai venit!!!...si imediat sari din caleasca o faptura minunat de frumoasa,cu parul lung pana la brau si de o rochie nemaivazuta de ochi omenesti.Doamne dar ce semana cu fiica lui!Dar era fiica lui!Cum o vazu isi dadu seama ca e ea si incepu sa alerge prin multime izbindu-se de un gardian inorog ce parea sa fie bodyguardul reginei...
-Nuuu .nu-l loviti!!E tatal meu!!!Tata,esti bine?Ai patit ceva?Pleaca,sa nu te vad ,ai noroc ca e tatal meu aici caci altfel iti dadeam intrebuintarile casei mele inclusiv spalatul vaselor(Sper ca toti stiti ca inorogii urasc sa faca curat in casa...mai ales sa spele vasele!!!).
-Fiica mea...lasa-l ,sun bine...Doamne...traiesti dar totusi unde suntem ..si ce caut eu aici?
-Acesta este regatul meu tata!Si iti multumesc foarte mult ca ai venit...chiar nu mai puteam face fata fara tine!!!
-Sa faci fata la ce?!
-Pai tata eu sunt regina dar iti cedez tie locul de rege iar eu voi fi printesa:D.
-Eu rege!?Ar fi o onoare fiica mea dar nu pot sa fiu rege,trebuie sa ma intorc inapoi ...nu pot sta aici pe veci!
-Trebuie sa ramai tata,am nevoie de tine mai mult decat de aer ,te rog frumoooosss!Uite cum facem ...o sa iti dau timp de gandire 2 zile si te rooog frumos tati sa spui daa!
In acel timp John vizita toate locurile padurii si isi facu multi prieteni care deja faceau plecaciuni in fata lui cu gandul ca el ar putea fii noul rege.Dar veni timpul,totul era pregatit iar fiica lui aparu in acelasi loc in care se intalnisera si prima oara...
-Deci tata te-ai hotarat?
-Da fiica mea am hotarat ,si am ales sa raman aici,m-am imprietenit cu niste oameni...sau animale...sau animale vorbitoare sau ce sunt si toti sunt foarte de treaba aici si sincer nu suport sa te mai pierd inca o data .
-La auzul acestor cuvinte Jessica ,caci acesta era numele ei ,sari in sus de bucurie si il imbratisa pe tatal ei mai mult decat il imbratisa-se in viata ei si ii multumi dand o masa in cinstea lui cu toate bunatatile padurii ...
...Dar de atunci timpul parca a zburat,anii au trecut fara sa isi dea seama si John se afla in al doisprezecelea an de cand descoperise padurea fermecata iar acum se plimba linistit impreuna cu fiica sa pe malul lacului "albastru" dar dintr-o data o mana parca il apuca de ceafa si il trase in sus...
-Nuuu! Tata ramai!!!Te roog,nu pleca,suspina Jessica dar era prea tarziu.Cat pentru John el s-a trezit tot in Padurea Alba acolo unde adormise cu doispezece ani in urma si a aflat ca de fapt toata sederea lui aici a durat douazeci de minute si ca nu nimerise locul unde se aflamormantul fiicei ...Asa ca viata lui si-a reluat cursul firesc dar John nu a putut intelege asta asa ca in fiecare saptamana reface drumul catre padure incercand sa ajunga inpoi in regatul fiicei lui...